De regulă toți copiii minori sunt protejați de părinți, iar actele lor sunt încheiate de către aceștia în numele lor pentru a-i proteja.
Însă sunt și situații în care copiii minori pot încheia anumite acte juridice personal și singuri, în cazurile anume prevăzute de lege, bineînțeles.
Astfel, în acest articol vei găsi informațiile necesare referitoare la actele juridice pe care poate să le încheie un copil minor.
În mod sigur cu toții știm că la împlinirea vârstei de 18 ani (la majorat) se dobândește capacitatea de exercițiu deplină.
Totodată, Codul civil român recunoaște o capacitate de exercițiu restrânsă minorilor cu vârsta cuprinsă între 14 și 18 ani, iar minorii care nu au împlinit vârsta de 14 ani sunt lipsiți de capacitate de exercițiu.
În plus, mai sunt situațiile în care, pentru motive temeinice, minorul care a împlinit vârsta de 16 ani poate dobândi anticipat capacitatea deplină de exercițiu.
Astfel, avem trei situații:
- Minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani
- Minorul cu vârsta cuprinsă între 14-18 ani
- Minorul de 16 ani care poate dobândi anticipat capacitatea deplină de exercițiu
1. Minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani
În cazul în care minorul nu a împlinit vârsta de 14 ani, art.43 alin.(1) Cod civil stabilește că acesta este lipsit de capacitate de exercițiu.
Astfel, pentru minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani, în principiu, actele juridice se încheie de reprezentanții săi legali (părinți sau, după caz, tutore).
Lipsirea de capacitatea de exerciţiu apare ca o măsură de protecţie a minorului faţă de propriile sale acte. Aceasta deoarece minorul care nu a împlinit 14 ani este, de regulă, lipsit de discernământ datorită vârstei fragede şi, în consecinţă, fără să-şi dea seama, poate încheia acte juridice care să îi fie defavorabile.
Minorul poate totuși încheia singur actele anume prevăzute de lege, acte de conservare, precum și acte de dispoziție de mică valoare, cu caracter curent și care se execută la data încheierii acestora.
Prin actele de conservare se urmăreşte păstrarea unui drept ori preîntâmpinarea pierderii lui (de ex. întocmirea unui inventar, somaţia, punerea de sigilii, actele de întrerupere a unei prescripţii, prin care se împiedică ca un drept să se piardă printr-o nefolosinţă îndelungată, înscrierea unei ipoteci ori a unui privilegiu în registrele de publicitate etc.). De regulă, asemenea acte presupun cheltuieli mult mai mici decât valoarea bunului sau a dreptului la a cărui salvare se tinde; ele oferă numai utilităţi şi presupun o minimă vigilenţă.
Referitor la actele de dispoziție de mică valoare, cu caracter curent și care se execută la data încheierii acestora, este vorba despre actele mărunte ale vieţii cotidiene, prin încheierea acestora urmărindu-se satisfacerea unor necesităţi elementare care intervin zilnic, cum ar fi cumpărăturile obişnuite din magazinele alimentare, cumpărarea biletelor la spectacole, cumpărarea de rechizite şcolare etc.
Actele juridice privind munca, îndeletnicirile artistice sau sportive ori referitoare la profesia persoanelor lipsite de capacitate de exerciţiu se încheie de către reprezentantul legal, cu respectarea dispoziţiilor legii speciale, dacă este cazul, cel lipsit de capacitate de exercițiu neputând să dispună singur de veniturile dobândite prin astfel de acte.
În cazul în care reprezentantul legal ar urma să încheie, pentru cel lipsit de capacitate de exerciţiu, un act juridic de dispoziţie (contract de vânzare, act de partaj, contract de ipotecă etc.), este necesară autorizarea instanţei de tutelă.
2. Minorul cu vârsta cuprinsă între 14-18 ani
În cazul în care minorul are vârsta cuprinsă între 14-18 ani, art.41 alin.(1) Cod civil stabilește că are capacitatea de exerciţiu restrânsă.
Actele juridice ale minorului cu vârsta cuprinsă între 14-18 ani se încheie de către acesta, cu încuviinţarea părinţilor sau, după caz, a tutorelui, iar în cazurile prevăzute de lege şi cu autorizarea instanţei de tutelă. Încuviinţarea sau autorizarea poate fi dată, cel mai târziu, în momentul încheierii actului.
Acte juridice pe care minorul cu vârsta cuprinsă între 14-18 ani le poate încheia personal și singur:
- acte de conservare
- acte de administrare, în măsura în care acestea nu îl prejudiciază (de ex. închirierea un imobil pe o perioadă care nu depășește 5 ani, acte privind întreţinerea unui imobil, a unor ameliorări, încheierea unei asigurări, încheierea unui contract de arendare pe un termen obişnuit)
- acte de dispoziţie de mică valoare, cu caracter curent şi care se execută la data încheierii lor
- sesizarea instanţei de tutelă în vederea schimbării felului învăţăturii ori pregătirii profesionale ori schimbării locuinței necesare desăvârșirii învățăturii ori pregătirii sale profesionale
- recunoaşterea filiaţiei
- introducerea acţiunii în stabilirea paternităţii de către mama minoră
- exercitarea acţiunii în anularea actului juridic civil
- constituirea și dispunerea de depozite bănești la C.E.C.
Acte juridice patrimoniale care pot fi încheiate valabil de către acesta numai cu încuviinţarea prealabilă a ocrotitorului legal (părinţii ori părintele sau tutorele):
- acte de administrare, atât cele privitoare la un bun individual, cât şi cele privitoare la un patrimoniu
- actele de acceptare a unei oferte de donații
- acte juridice privind munca, îndeletnicirile artistice sau sportive ori referitoare la profesia sa.
În cazul actelor juridice privind munca, îndeletnicirile artistice sau sportive ori referitoare la profesia sa, minorul exercită singur drepturile şi execută tot astfel obligaţiile izvorâte din aceste acte şi poate dispune singur de veniturile dobândite.
Referitor la actele juridice privind munca, conform dispoziţiilor Codului muncii, minorul care a împlinit 16 ani dobândeşte capacitatea de muncă şi poate încheia contract de muncă în calitate de salariat. Prin excepţie, poate încheia contract de muncă şi cel care a împlinit 15 ani, însă numai cu acordul părinţilor sau al reprezentantului legal şi cu condiţia de a nu-i fi periclitate sănătatea, dezvoltarea şi pregătirea profesională.
Acte de dispoziţie cu privire la bunuri care nu pot fi încheiate de minor decât cu încuviinţarea prealabilă a ocrotitorului legal şi cu autorizarea instanţei de tutelă:
- actele de înstrăinare a unor bunuri (cu excepţia celor de valoare mică, cu caracter curent)
- actele de grevare cu sarcini reale a bunurilor (contract de ipotecă, gaj etc.)
- actele de renunţare la un drept
- actele de acceptare a unei moșteniri
- actele de acceptare a unei donații
- tranzacţia
- orice acte care depăşesc dreptul de a administra.
Minorul nu poate să garanteze obligaţia altuia şi nici să facă donaţii, altele decât darurile obişnuite potrivit stării materiale, nici măcar cu încuviințarea ocrotitorului legal.
3. Minorul de 16 ani care poate dobândi anticipat capacitatea deplină de exercițiu
- Cazul minorului care poate dobândi, prin căsătorie, capacitatea deplină de exerciţiu
În mod excepţional, pentru motive temeinice, minorul care a împlinit vârsta de 16 ani se poate căsători în temeiul unui aviz medical, cu încuviințarea părinților săi, sau, după caz, a tutorelui, și cu autorizarea instanței de tutelă.
Astfel, prin încheierea căsătoriei de către minorul care a împlinit vârsta de 16 ani are loc dobândirea anticipată a capacităţii depline de exerciţiu, în condiţiile legii, fiind vorba de o emancipare legală, care se aplică de drept oricărei persoane minore, din momentul încheierii căsătoriei.
Emanciparea este un act solemn sau un beneficiu legal, care are ca efect desfiinţarea puterii părinteşti sau a tutelei, conferind minorului dreptul de a se conduce singur în ceea ce priveşte actele personale şi de a-şi administra patrimoniul în limitele unei capacități restrânse.
- Cazul minorului care poate dobândi, pentru motive temeinice, capacitatea deplină de exerciţiu anticipată
Dobândirea capacităţii de exerciţiu (emanciparea minorului) este dispusă numai pentru motive temeinice, de către instanţa de tutelă, la cererea minorului care a împlinit vârsta de 16 ani.
Temeinicia motivelor invocate de minor este lăsată la aprecierea instanţei. Instanţa de tutelă va trebui să îi asculte pe părinţii sau pe tutorele minorului şi să solicite, în cazul tutelei, un aviz consultativ din partea consiliului de familie.
Printre motivele temeinice din jurisprudența instanțelor de judecată se regăsesc:
- acordarea capacității de exercițiu deplină minorului care a dat naștere unui copil
- acordarea capacității depline de exercițiu minorului care nu se mai bucură de protecția părinților (locuiește la domiciliul prietenilor, având ambii părinți plecați în străinătate sau un părinte plecat în străinătate și unul decedat, și astfel nu beneficiază de act de identitate şi nu se poate bucura de alte drepturi cetăţeneşti având capacitate de exerciţiu restrânsă, nu ţine legătura cu părinții etc.)
- acordarea capacității depline de exercițiu minorului care, datorită activităților artistice ori sportive, trebuie să locuiască în altă localitate față de aceea unde locuiesc părinții și să se gospodărească singur.
În ceea ce priveşte persoana minorului emancipat, atât în cazul celui care se căsătorește, cât și în cazul celui care solicită instanței de tutelă pentru motive temeinice acordarea capacității depline de exercițiu, minorul iese de sub autoritatea părintească (sau, după caz, de sub măsura de ocrotire, în cazul în care ocrotirea nu se realizează prin părinţi) dar îşi păstrează statutul de copil în raport cu părinţii săi.
Consecinţele sunt următoarele:
- nu mai poate fi antrenată răspunderea părinților pentru fapta minorului emancipat, care a ieşit de sub autoritatea lor (conform art. 1372 C. civil, cel care în temeiul legii, al unui contract ori al unei hotărâri judecătoreşti este obligat să supravegheze un minor sau o persoană pusă sub interdicţie răspunde de prejudiciul cauzat altuia de către aceste din urme persoane)
- subzistă obligaţia părinţilor de întreţinere a copilului major, aflat în continuarea studiilor.
În concluzie, legea permite chiar și unui minor încheierea anumitor acte juridice civile expres prevăzute de aceasta, iar pentru celelalte acte juridice permite încheierea lor de către reprezentanții legali (pentru cei lipsiți de capacitate de exercițiu) sau, după caz, cu încuviințarea ocrotitorilor legali (pentru cei cu capacitate de exercițiu restrânsă), iar în cazurile prevăzute de lege şi cu autorizarea instanţei de tutelă.